Intaia lucrare importanta a lui Ibraileanu, Spiritul critic in cultura romaneasca (1908) este un eseu sociologic. Autorul analizeaza geneza formelor culturii in Romania, luand ca documente operele scriitorilor mai insemnati din perioada 1840-1880, adica din momentul aparitiei revistei lui Mihail Kogalniceanu, Dacia literara - unde se afirma pentru intaia oara spiritul critic, condamnandu-se literatura de imitatie si se atrage atentia asupra necesitatii reprezentarii caracterului national - pana la constituirea statului roman modern, cand Romania a luat fizionomia unui stat european. Aceasta opera a lui Ibraileanu, de o cuceritoare vioiciune dialectica, contine observatii patrunzatoare asupra atitudinii principalilor scriitori romani fata de formele de civilizatie si cultura dintr-un proces de patru decenii de dezvoltare, trecand prin revolutia burghezo-democrata de la 1848, Unirea Principatelor si dobandirea independentei nationale.
