Mitropolitul Antim este dupa cate stim pana acum primul care rupand cu traditia se urca in amvonul mitropoliei in zilele marilor sarbatori ca sa graiasca poporului sau drept de la suflet la suflet. Pana la el in biserica noastra locul predicii il tinea cazania; dar cazaniile alcatuite cu multe veacuri in urma cuprindeau explicarea textelor evanghelice in linii general-omenesti ca pentru toate vremurile si pentru toate societatile pe cand societatea romaneasca de la inceputul secolului al XVIII lea avea nevoie de o invatatura vie adaptata la nevoile ei duhovnicesti la suferintele ei la durerile ei. Mitropolitul Antim a inteles acest mare adevar si de pe inaltimea amvonului el a stiut sa gaseasca cuvinte miscatoare de mangaiere care rasunau adanc in suflete alinand necazurile unui neam intreg ca de pilda acele discrete aluzii la lacomia nesatioasa a turcilor care nu mai conteneau cu biruri si angarale.In evolutia literaturii vechi Antim Ivireanul are meritul de a fi stimulat introducerea limbii materne in bisericile din LE ara Romaneasca si de a fi fost initiatorul predicii - o predica vie adaptata nevoilor societatii si timpului de o mare inaltime morala si o reala frumusete stilistica. El a dat o stralucire deosebita domniei lui Brancoveanu fiindca l-a ajutat ca potrivit unei traditii mai vechi a domnilor Basarabi sa ia sub obladuirea lui crestinatatea ortodoxa oprimata sub vitrega stapanire a turcilor.Nicolae CARTOJAN Istoria literaturii romne vechi
