Pe măsură ce arheologia se structurează ca disciplină ştiinţifică, metodele ei se clarifică, rezultatele cîştigă în precizie, iar arheologul se integrează tipologiei specialistului care tinde să-şi autonomizeze disciplina. Arheologia, care are ca obiect studiul civilizaţiei antichităţii, precum şi acela al evoluţiei artelor figurative, nu este însă numai o disciplină informativă şi o anexă a istoriei (o ancilla Historiae), iar arheologul un simplu arhivar al acesteia.
Arheologia a dobîndit pentru marele public un anume caracter tehnicist, iar arheologul decepţionează adesea deoarece nu corespunde imaginii romantice a descoperitorului posedat de inspiraţie divinatorie.