Cartea lui Iustin Mihailov se adreseaza unui public cititor si iubitor de proza memorialistica. Si asemenea tuturor autorilor acestui tip de literatura subiectiva, demersul sau scriitoricesc are drept scop asezarea propriei sale experiente in lumea cunoasterii. Dar nu e doar atat. Sondarea memoriei rascolind cu ochii nevazuti ai mintii pe potecile copilariei si expunerea narativa fara a respecta o ordine cronologica stricta, ci tinand mai degraba de impulsurile launtrice emotionale, imprima cartii Copiii de pe strada mea o dubla valenta. Iustin Mihailov nu e doar un bun neurochirurg, ci si un minunat terapeut. Caci cea de-a doua valenta a cartii sale are menirea de a fi un remediu, un leac pentru sufletul sau uneori mohorat de prea multele responsabilitati ale vietii de matur. Si atunci cand tristetea indrazneste sa-l tulbure insistent, plonjeaza cu aplomb in adancurile memoriei, de unde revine intremat si cu puterile sufletesti regenerate" (Petru Frasila"
